Martell este coniacul despre care simțim că ar trebui să scriem acest articol îmbrăcați la patru ace, deoarece rafinamentul și istoria bogată îi oferă statutul de băutură premium, un sortiment potrivit pentru ocaziile speciale.
Este o legendă vie care nu oferă doar un gust aparte, ci o adevărată experiență senzorială, prin care băutura capătă un întreg tablou ce poate fi descris prin fiecare simț al nostru. Se resimte gustul fin și bogat, parfumul ne îmbrățișează prin fiecare notă suavă, textura sa este una extrem de fină, devine mai apetisant, odată ce privirea-l întâlnește, iar atunci când auzi cum curge în pahar, știi că momentul pe care îl așteptai e aproape. Dar cum a ajuns el să capete atâta popularitate? Răspunsul pleacă de la sursă, adică de la începuturile sale istorice.
Scurt istoric: băutura prezentă la semnarea armistițiului din Primul Război Mondial
Anul 1715 este momentul în care istoria coniacului Martell începe să se clădească. Numele vine de la cuvântul „martelle”, care, tradus din franceză înseamnă „ciocan”, simbol ce se regăsește pe emblema companiei.
Jean Martell era originar din regiunea Jersey și a înființat una dintre primele case de coniac, care mai târziu devine una dintre cele mai apreciate. Avea numai 21 de ani când și-a întâlnit viitoarea soție care venea din regiunea Cognac, acest lucru determinându-l și mai mult să se dedice producției de alcool.
Abordarea sa a fost cea mai potrivită, deoarece i-a adus rapid succesul. Coniacul său cunoștea doar struguri crescuți în viile din Borderie și butoaie de stejar Tronçais, astfel în 1721 exportă deja 200.000 de litri de coniac în Marea Britanie, fiind prima țară care primește importul de Martell.
În 1753, fondatorul trece în neființă și lasă distileria pe mâna soției sale, Rachel Martell și a fiilor săi. Aceștia au dus cu pasiune și dedicare mai departe moștenirea, fiind ajutați și de fratele lui Rachel, pentru a crește și a dezvolta afacerea la cote maxime.
În 1783, coniacul cunoaște pentru prima dată meleagurile americane, iar ulterior pe cele asiatice. Acest avânt a făcut să crească rapid în popularitate, iar în 1814 a fost considerată una dintre cele mai bune băuturi din Anglia.
Aproximativ 100 de ani mai târziu, Martell a luat parte la un eveniment important pentru omenire, fiind savurat și la semnarea armistițiului din Primul Război Mondial. Însă, acesta nu este singurul eveniment important la care a luat parte. A apărut și în meniul special al trenului Orient Express. În 1850, a fost servit la încoronarea regelui George al V-lea al Angliei. În 1936, a fost servit pentru Regina Maria în călătoria ei pe cea mai luxuriantă linie transatlantică și, de asemenea, Reginei Elizabeth a II-a la prima vizită oficială în Franța, de către președintele țării, iar lista poate continua.
Sustenabilitatea: reciclarea butoaielor în scopuri artistice
Sustenabilitatea este un factor important pentru dezvoltarea companie, tocmai de aceea militează pentru promovarea și protejarea pădurilor din regiunea Coniacului, sprijinirea viticultorilor, a artizanilor și a comunității în general. În Franța, Martell a făcut parte din Oficiului Național Silvic, care servește la protejarea și valorificarea pădurilor din întreaga țară.
Butoaiele care sunt folosite pentru procesul de îmbătrânire a băuturii sunt reciclate după utilizare, fiind transformate în instrumente care protejează rădăcinile stejarului sau folosite în scop artistic.
Cel mai bun mod în care poți savura gustul bogat al coniacului Martell este simplu, cu un cub sau două de gheață. Dacă vrei totuși să fii extra, îl poți încerca în mai multe cocktailuri, precum Sidecar sau Lemon Crusta.
Cam atât pentru azi, te așteptăm data viitoare cu o nouă poveste de succes a cărei băuturi ne răsfață și astăzi papilele gustative.
One comment on “Coniacul Martell și pacea din Primul Război Mondial”
Badin
Buna! Acesta este primul meu comentariu aici, asa ca am vrut doar sa dau un strigat rapid si sa spun ca imi place cu adevarat sa citesc articolele tale. Puteti sugera alte bloguri/site-uri web/forumuri care acopera aceleasi subiecte? Multumiri!